A.A. Vasiliev (1867-1953) este unul dintre cei mai mari bizantinologi și orientaliști ai secolului XX. A urmat cursurile Universității de Stat din Sankt-Petersburg, unde, în 1902, își începe cariera didactică universitară ocupând catedra mentorului său, V.G. Vasilievski. Părăsește Rusia în anul 1925, fiind angajat la University of Wisconsin, unde predă până în 1938. Ca o recunoaștere a activității sale științifice, a fost ales membru al Academiei de Științe din Belgrad (1934), al Medieval Academy of America (1936) și președinte al Institutului N.P. Kondakov din Praga (1936). După retragerea din activitatea didactică a continuat să locuiască la Madison până în anul 1944, când a acceptat poziția de Senior Scholar la Centrul de Studii Bizantine de la Dumbarton Oaks (Washington, DC). În 1949 a devenit Scholar Emeritus în cadrul aceleiași instituții, afiliată la Harvard University.
Dintre lucrările publicate amintim: Byzance et les Arabes (1935, 1950), The Goths in the Crimea (1936), Justin the First: An Introduction to the Epoch of Justinian the Great (1950). Istoria Imperiului bizantin (2 vol. în edițiile în limba engleză, 1928-1929, 1952) rămâne una dintre cele mai cuprinzătoare lucrări dedicate istoriei Bizantului, alături de cele scrise de E. Gibbon, F.I. Uspenski și G. Ostrogorsky.
