Marie-France Ionesco, fiica lui Eugene Ionesco, s-a născut în Franța, în august 1944.
După ce obține licența în literaturi moderne, face un masterat în teatrul lui Strindberg la Institut d'Etudes Theatrales din Paris. Predă limba și literatura franceză la New York University din New York (1970–1971), apoi, între 1972 și 1975, la New York University din Paris.
E profesoară la Institutul francez din Torino (1977–1982) și profesoară de istoria teatrului la Ecole Nationale Superieure des Arts et Techniques du Theatre (1982–1994).
Între 1975 și 1982 a fost membră a colegiului de redacție la Cahiers de l'Est.
A semnat cronici dramatice pentru Il Giornale (1975–1977). În 1978 a fost directoare, împreună cu Paul Vernois, a „Colocviului Ionesco“ de la Cerisy-la-Salle. Între 1980 și 1990 a fost membră a Ligii pentru Apărarea Drepturilor Omului în România.
A tradus din română în franceză, între altele, Lunga călătorie a prizonierului de Sorin Titel (1974), Cele trei grații de Mircea Eliade (1979), Nu de Eugene Ionesco, Jurnalul de la Păltiniș de Gabriel Liiceanu.
A realizat adaptări după Omul cu valizele de Eugene Ionesco și, în colaborare cu Lucian Pintilie, Trei surori de Cehov.
