Sergiu Al-George s-a nascut la Targu-Mures la 13 septembrie 1922, apartinand deopotriva Basarabiei si Transilvaniei. Mama lui, Antonina Donos, era originara din judetul Soroca (Basarabia), comuna Grinauti, provenind dintr-o familie cu o puternica traditie ortodoxa: noua preoti si sase sotii de preoti ortodocsi pe parcursul a cinci generatii. Numele ei patronimic era Nina Mihailovna.
Pe linie paterna, avea o ascendenta la fel de puternica. Tatal lui, Vasile Al-George, era originar din judetul Nasaud, comuna Sangeorz-Bai, si era fiul unor tarani instariti. Apartinea intelectualitatii ardelene, fiind absolvent al Facultatii de Drept si al Academiei de Muzica si Arta dramatica din Bucuresti. A luptat ca voluntar in Marele Razboi de Reintregire, fiind grav ranit, decorat si incadrat locotenent. A participat la intrarea trupelor romane in Basarabia, dupa Marea Unire, ocazie cu care a intalnit-o pe viitoarea sa sotie.
Cei doi soti s-au stabilit la Targu Mures, unde Vasile Al-George a fost incadrat ca functionar public. A avut si o bogata participare la viata culturala a epocii, fiind colaborator la revistele Flacara, Gandirea, Cosanzeana, Societatea de maine, Cele Trei Crisuri, Pagini Basarabene si la ziarele Romanul, Dreptatea, Patria, Vointa. A fost autorul unui volum de versuri intitulat Pamant si traducator din lirica maghiara. Preocupat si de activitatea de cercetare a lumii indiene, a lasat un caiet care are scris pe prima pagina Mahabharata si care pare a fi o traducere din germana.
Numele de Sergiu (cu rezonanta basarabeana) a fost alegerea mamei sale, iar tatal, mare iubitor al lui Anatole France, i-a adaugat numele de Anatol. La insistenta unchiului sau, fratele mai mare al tatalui, tanarul Sergiu a urmat primele clase ale Liceului Militar din Targu Mures, alaturi de fratele sau, George. Prin mutarea familiei la Chisinau, si-a continuat scoala la liceul militar, apoi la cel civil (Alexandru Donici) din acest oras. Ultimul an l-a facut la Liceul Matei Basarab din Bucuresti, unde familia se mutase din nou la un an inaintea cedarii Basarabiei.
In anul 1947 ia examenul la Facultatea de Medicina printre primii zece din cei doua sute de candidati. O intalneste pe Dorina Bucur, viitoarea sa sotie.
Dorina Bucur provenea dintr-o familie de obarsie braileana, tatal sau, George Bucur, participand la razboiul din 1916 si coborand din stramosi fagaraseni care luptasera in Razboiul de Independenta, in timp ce pe linie materna avea radacini in Dobrogea si Basarabia. Destinul ei si al celor din jurul ei a stat sub semnul dictonului Sa nu te legi de lucruri si sa nu suferi pentru ele.
In anii 1948-1950 tanarul ambitios Sergiu Al-George, care incerca sa se realizeze pe doua planuri, ca medic si ca indianist, publicase deja primul sau studiu, Le mythe de l'atman et la genese de l'absolu dans la pensee indienne.
In perioada 1950-1958 lucreaza intens in domeniul indianisticii, sanskrita, tibetana, filosofie, lingvistica, impreuna cu prietenul sau, Arion Rosu, publicand articole la Paris si Berlin.
In 1952 este indepartat, pe motive politice, din clinica universitara ORL unde era asistent, ceea ce nu-l impiedica sa continue cercetarile.
Intre 1953-1958 devine foniatru al Operei si ajunge la doua realizari neobisnuite pentru acea epoca: confectionarea primului stroboscop mecanic romanesc pentru investigarea laringelui si redactarea primului tratat de foniatrie.
Este arestat la 18 decembrie 1958 si implicat in lotul Noica. Isi petrece cinci ani si sase luni in inchisoare, din care trei ani (1960-1963) in lagarele de munca fortata din Balta Brailei.
In perioada 1971-1973 este lector extern la Facultatea de Limbi Orientale din Bucuresti - Sectia Indologie, tinand un curs de filosofie si civilizatie indiana.
A tradus Istoria Indiei si Bushido, la care lucra impreuna cu Nicolae Steinhardt.
I-a dedicat tatalui sau cartea cea mai draga, Bhagavad-gita.
Ultimii doi ani sunt legati de scrierea cartii Arhaic si universal. In 1981 participa la cel mai important eveniment stiintific al vietii sale: Congresul mondial de indianistica de la Varanasi si sustine o dizertatie la Universitatea din Delhi, avand ca tema cele doua mari pasiuni stiintifice ale vietii sale: despre Metafora si despre Panini.
Pe data de 10 noiembrie 1981, la patru zile de la intoarcerea din India, se stinge din viata, fiind ingropat la cimitirul Bellu.
