Mihaela Vlăsceanu (n. 1949) a absolvit secția de Sociologie a Facultății de Filosofie a Universității București în anul 1971. În 1973 a efectuat un stagiu de documentare în SUA pe probleme de tehnică și metodologie a cercetării sociale. În 1983 a susținut teza de doctorat cu tema Analiza empirică a cauzalității sociale, devenind doctor în științe politice. Și-a început activitatea didactică universitară în 1986. Între anii 1991 și 2001 a fost cadru didactic la Facultatea de Sociologie a Universității București. Din anul 2001 este profesor conducator de doctorat în cadrul Facultății de Științe Politice a Școlii Naționale de Științe Politice și Administrative, iar în perioada 2005-2008 a fost rector al SNSPA.
Domeniile de cercetare în care activează sunt: metodologia analizei cauzale, sociologia organizațiilor și conducerii și studiul organizațiilor nonprofit. A publicat numeroase studii și articole în reviste de specialitate. Dintre volumele publicate, menționăm: Conștiința și cauzalitate, Editura Științifică și Enciclopedică, 1985; Psihosociologia organizațiilor și conducerii, Editura Paideia, 1993 (Premiul Academiei Române pentru anul 1993); Sectorul nonprofit. Contexte, organizare, conducere, Editura Paideia, 1996 (prima lucrare în acest domeniu din România); Organizațiile și cultura organizării, Editura Trei, 1999 (ed. I), 2002 (ed. a II-a); Managementul carierei. Să învățăm să ne construim o carieră, Editura Comunicare.ro, 2002; Organizații și comportament organizațional, Editura Polirom, 2003; Organizația: proiectare și schimbare, Editura Comunicare.ro, 2005.
