Bedros Horasangian (n. 18 noiembrie 1947, București) este un scriitor și eseist român de origine armeană. Fiul lui Ovanes Horasangian, inginer, și al Nadiei Horasangian. După absolvirea Liceului Spiru Haret (1965), urmează Politehnica din București (1965-1970). Începe să lucreze ca inginer, dar renunță pentru a se dedica scrisului. A fost atașat cultural la Ambasada României în Grecia (1997-2000) și director al Centrului Cultural Român din New York (2002-2004). Debutează editorial în 1984 cu două volume de povestiri: Curcubeul de la miezul nopții și Închiderea ediției. Și înainte, dar mai ales după 1990 este una dintre prezențele cu discurs rafinat și incitant din presa cotidiană și culturală.
Opera: Curcubeul de la miezul nopții, povestiri, 1984; Închiderea ediției, povestiri, 1984; Parcul Ioanid, povestiri, 1986; Sala de așteptare, roman, 1987; În larg, roman, 1989; Portocala de adio, povestiri, 1989; Misteriosul om în negru sau Ora melomanului. Roman în foarte multe părți, 1992; Enciclopedia armenilor, 1994; Bonjour, popor!, 1995; Zăpada mieilor, roman, 1996; Integrarea europeană, poezii, 1997; Obsesia-Cine l-a ucis pe Olof Palme, roman, 2002; Miss Perfumado și alte femei, 2009; Trotineta lui Edy, proză scurtă, 2020; Laptopul lui Dr. Love, 2023.
