TOATE
PRODUSELE
coș de cumpărături
lei
Vizual, ultra-vizual. Recomandările Doinei Ruști pentru luna iunie
Vizual, ultra-vizual. Recomandările Doinei Ruști pentru luna iunie

vizual-ultra-vizual-doina-rusti

Vizual, ultra-vizual

Scene puternice vizual, gata să se deruleze ca un film, adică de o narativitate care te obligă să-i vezi conținutul - iată la ce mă gândesc în momentul de față! Dacă iei o carte din raft, să zicem Demonii lui Dostoievski, ce vezi în minte? O insectă care traversează pervazul? Un spânzurat care se leagănă în sfoară? Fiecare carte are imagini care vin după tine. Madame Bovary? O! Da: cum își pregătește pelerina de drum. Asta văd. O văd pregătindu-se să plece în lume cu un amant care n-are nici cea mai mică intenție să mai lungească legătura, de altfel labilă, cu Emma. Dar nu asta e aventura?! Să trăiești fără precauții, fără cenzură? Fiecare roman are scene de o acuitate cinematografică, care se modifică, se completează, continuă să evolueze dincolo de roman, în mintea ta, de cititor plin de pasiuni și dornic de aventură.

vizual-ultra-vizual-doina-rusti-iunie

Mo Yan: Obosit de viață, obosit de moarte


Ximen Nao, metamorfozat în porc, aflat într-unul dintre momentele în care vrea să scape de un băgăcios, scurmă cu râtul după un ciob, reșește cu greu să-l ia în copită și să arunce în persoana ingrată, dar ciobul intră în fruntea soției sale, care se prăbușește cu urlet, iar urletul ia forma unui șarpe argintiu, ulterior ghemuit la pământ. Totul se petrece sub caisul înflorit, cu încetinitorul, văzut prin ochii unui porc, care a fost cândva om. 
Scena face parte din romanul lui Mo Yan, Obosit de viață, obosit de moarte, care excelează printr-un vizual halucinant și memorabil.


obosit-de-viata
 
 

Patrick Süskind: Parfumul


Din Parfumul lui Süskind mi-a rămas în minte episodul în care Grenouille începe să învețe artele subtile ale mixturii, făcând săpunuri, rujuri și pudre, prafuri pentru curățat dinții. Amestecă lichide misterioase care ondulează părul pe termen lung. Văd încă distilatorul, cu cap de maur, în care aruncă plantele mărunțite, îl urmăresc cum întețește focul, așteptând să bolborosească fiertura. Apoi aburii trec prin tuburi și apar picăturile de esență - parfumul. Am văzut recent și serialul în cheie realistă (2018, r. Philipp Kadelbach), făcut după roman, care, deși eliberat de poezia peliculei lui Tom Tykwer (din 2006), păstrează nealterată impresia mea, amănuntele vizuale ale micii distilerii, pusă pe picioare de parfumierul Baldini. Și el face parte din scenă: îl țin minte notându-și asiduu mișcările vrăjitorești ale lui Grenouille.


 

John Cheever: Falconer


Un roman de nota zece este și Falconer de John Cheever. Sunt multe secvențe memorabile în el, dar ceea ce-mi vine imediat este figura unui avocat. Farragut e la pușcărie, iar acest avocat îl vizitează, fiind prezentat bineînteles din perspectiva lui Farragut. Întâlnirea dintre cei doi e succintă. Avocatul (personaj episodic) este un prăpădit, ceea ce se vede nu doar din hainele sale purtate la greu dar și din detalii: are o pata de noroi de pe pantof, unghii murdare, barba neîngrijită etc. Ceea ce mi l-a legat de creier este însă revelația lui Farragut, care în loc să-l numească direct ratat, observă doar că avocatul nu și-a amortizat niciodată investiția pe care o făcuse ca să se școlească! Deși nu e un personaj de ținut, minte, rămâne desenat bine, aproape că-i aud și vocea moale, îi văd atitudinea umilă. Empatizez cu el, într-un fel.

falcoer

 

Radu Aldulescu: Sonata pentru acordeon


Romanul de debut al lui Aldulescu mi se pare nu doar cea mai bună carte a sa, dar și cea din care își trag viața toate celelalte scrieri ale lui. A fost primul roman, apărut în postdecembrismul românesc. Sunt multe scene de o vizualitate violentă, sunt multe pagini care continuă să evolueze în mintea mea. Una dintre acestea este plasată vara, în Ferentari. Marian este mic și plânge nemulțumit. Deși viața curge fără conflicte, iar Mamaivana, în taior alb, încearcă să-l consoleze, ceva i se pare nemulțumitor în lume. Au urcat în tramvai. Lacrimile curg pe obraz mai departe. Apoi, pe fereastră, vede o scenă care-i usucă instant lacrimile: doi camionagii se iau la bătaie. Unul are o toporișcă în mână, celălalt aleargă speriat. Purtătorul de topor îl ajunge pe adversar și-i taie capul, care, descăpățânat dintr-o singură lovitură, se rostogolește pe asfalt.

sonata-pentru-acordeon

 

 

 

 
 

 

Vizual, ultra-vizual. Recomandările Doinei Ruști pentru luna iunie