Ștefan Câlția (n. 15 mai 1942, Brașov, România) este un renumit pictor român. S-a născut la Brașov la 15 mai 1942, al doilea copil din cei șase ai lui Aurel și ai Paraschivei, născută Stinghe. Curând după aceea, familia s-a mutat la Făgăraș. Și-a petrecut o mare parte a copilăriei la Șona, satul bunicilor, situat pe malul drept al Oltului, lângă Făgăraș, spațiu geografic și afectiv care va fi prezent în diverse moduri și în creația sa artistică. Între 1955 și 1963 urmează cursurile Liceului de Arte Plastice și Muzică din Timișoara, avându-l ca profesor pe graficianul Julius Podlipny. Între 1964 și 1970, este student al Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, absolvind ca șef de promoție la clasa profesorului Corneliu Baba. A fost coleg cu nume importante ale artei plastice românești: Cornel Antonescu, Zamfir Dumitrescu, Mihai Cizmaru, Sorin Ilfoveanu și Sorin Dumitrescu. A făcut parte, alături de Zamfir Dumitrescu, Sorin Ilfoveanu, Cornel Antonescu, Wanda Mihuleac, Victor Teodorov, Mihai Buculei, Napoleon Tiron, Bata Marianov, Florin Codre, Ovidiu Buba și Tereza Panelli din generația de aur a Institutului de Artă Plastică „Nicolae Grigorescu” din București, generație despre care se poate spune că a intrat deja în istoria artei.
S-a încadrat în genul picturii realismului fantastic, fiind probabil cel mai important reprezentant al acestui gen. Teme principale: insula, zborul (mai exact plutirea, făcând legătura dintre gând – ce înseamnă a merge prin și pe deasupra lucrurilor – și materia tangibilă). Se consideră pictor al cerului. Acoperă tema compozițiilor cu figuri umane (vezi ciclul teatrului ambulant). Povestea este importantă, se reflectă în compoziții concepute clasic, tipic compozițiilor de artă plastică fără elemente decorative. Abordează două moduri: personajul uman mic într-un mediu amplu și personajul uman în relație armonică cu mediul ducând prin elemente simbolice povara propriei vieți. Cromatica tipică de pictor aduce imaginea unor game ample cuprinzând tot spectrul cercului cromatic. Optează clar, în toate lucrările din toată evoluția sa, atât pentru contrastul închis/deschis, cât și pentru contrastul cald/rece simultan în fiecare lucrare. Maestru al subordonării compoziționale, relevă centrii de interes cu ușurință și determinare.
