Anatomia cenzurii. Comunizarea presei din România (1944-1947)

"A patra putere în stat", "Câinele de pază al democraţiei" iată doar două din cele mai comune afirmaţii la adresa mediei care ne fac să fim de fiecare dată sensibili la orice atac asupra ei sau orice îngrădire a presupusei sale libertăţi. În mod evident, libertatea presei nu a fost niciodată visul analfabeţilor şi nici cel al celor care au promovat şi slujit regimuri autoritare sau totalitare. Într-o bună măsură presa a jucat pentru democraţie rolul unui "barometru", bine calibrat, care a dat mereu răspunsuri credibile vis a vis de celeritatea, transparenţa, toleranţa regimurilor caracterizate drept democratice în spiritul democraţiei liberale. Fără a fi reducţionişti putem afirma că la temelia oricărei societăţi democratice, alături de drepturile imprescriptibile ale omului, nu poate şi nu trebuie să stea altceva decât libertatea cuvântului şi cea a opiniei. Spus în cazul nostru în două cuvinte: libertatea presei."

"Prezenta lucrare vine să completeze un domeniu faţă de care istoriografia română postdecembristă a manifestat, în mod justificat de altfel, o apetenţă deosebită: metodele şi strategiile prin care regimul comunist a fost impus în România după cel de-a doilea război mondial. Anii 1945-1947 au reprezentat o ruptură radicală cu trecutul şi evoluţia politică, socială, economică, culturală, a României, ducând la apariţia unui regim străin de tradiţiile şi interesele românilor, dar care le-a dominat viaţa mai bine de patru decenii. Modul în care Partidul Comunist a obţinut puterea în România (şi nu numai) reprezintă o adevărată lecţie de manipulare în domeniul ştiinţelor politice şi, în acest sens, presa a jucat un rol fundamental. Volumul de faţă studiază mijloacele şi modalităţile prin care presa de tradiţie democratică din România a fost suprimată, prin diverse forme de presiune, pentru a fi apoi utilizată în scopul facilitării ascensiunii la putere a Partidului Comunist. "