Monahismul în Dobrogea de la origini până în zilele noastre

"În cartea de față este tratată o temă deosebit de importantă pentru istoria multimilenară a Dobrogei. Se știe că această provincie a României – numită în Antichitate Scythia Minor (Sciția Mică) – a fost încadrată din vechime, datorită așezării ei geografice, în cadrul geo-politic și cultural al lumii greco-române și, drept urmare, aici au fost prezente realități istorice, religioase și culturale specific ei, care au intrat în contact cu cele autohtone, iar limbile dominante, greacă și latină, erau înțelese și chiar vorbite de orice locuitor al acestui spațiu. De timpuriu, s-a constituit în lumea aceea puternicul Imperiu Roman, organizare politică și religioasă impusă apoi și entităților regionale în care se află și Dobrogea. Aceasta a dus la o oarecare uniformizare a modului de viață a locuitorilor vastului Imperiu, dar s-au păstrat și multe tradiții spirituale ori din viață practică specifice.

Capitolul al X-lea este dedicat prezentării unor mănăstiri din nordul Dobrogei: Cocos, Celic Dere și Saon. În partea finală, capitolele XI - XIII, se prezintă istoria monahismului în Dobrogea în perioada anilor 1918-2004.

La sfârșit, sunt cinci anexe cu hărți demonstrative, precum și 68 de pagini cu desene, planuri de locașuri de cult. Lor li se adaugă numeroase fotografii care înlesnesc înțelegerea problemelor mai dificile ale monahismului dobrogean.

Lucrarea pe care o prezentăm este în realitate prima monografie cuprinzătoare a unei provincii românești și ea se adaugă altor studii și cărți publicate de același autor până acum. Ea se înscrie în lucrările de elită ale istoriografiei din țara noastră și totodată constituie un volum de referință pentru cercetarea viitoare. De aceea, cunoscându-i tinerețea și puterea de creație, aștept cu bucurie altele asemenea." - Prof. univ. dr. Emilian POPESCU, membru al Academiei Române