Fiinţă şi timp

„Fiecare pagină a acestei cărţi reprezintă un formidabil efort de înţelegere a subînţelesului. Ceea ce face Heidegger aici este o investigaţie în caracterul misterios al banalului şi familiarului accesibil, şi nu în cel inaccesibil al unui exotic «dincolo» prezumat. Iată de ce miza acestei cărţi, fiind imensă, este totodată limitată. Ea nu se ocupă decât de ceea ce se arată fără să ascundă altceva decât pe sine însuşi.

În acest sens Fiinţă şi timp este o carte fără mister. Ceea ce se arată prin sine însuşi («fenomenul») nu ascunde «în spatele» său nimic, nici «lucrul în sine», nici infinitul spiritului absolut. «În spatele» fenomenului nu este decât partea ascunsă a propriei sale manifestări. Iar când fenomenul acesta suntem noi înşine, tot ce putem spera este să ajungem, scoţând-o din propria ei ascundere, la fiinţa «aruncării» noastre în lume, la fiinţa convieţuirii noastre «aici» sau la fiinţa propriului nostru sine. Restul – adică enigma «de unde»-lui şi «încotro»-ului nostru – este fenomenologic inabordabil şi, ca atare, trebuie să rămână cu adevărat învăluit în tăcere.” (Gabriel LIICEANU)