Marea Triadă

Ultima lucrare scrisă de René Guénon, Marea Triadă a apărut în 1946, și este un studiu riguros care se bazează pe ternarul „Cer, Pământ, Om” (Tien-ti-jen) al daoismului, pe care îl compară cu alți ternari din diferite tradiții spirituale, pentru a-i conferi un sens universal și pentru a explica bazându-se pe el că „misiunea” omului pe pământ este aceea de a echilibra cele două principii metafizice simbolizate de Pământ și Cer și de a fi „mediatorul” acestora.

În cadrul acestei „mari triade”, Cerul și Pământul sunt termeni complementari, iar Omul rezultă din acțiunea lor. Structurile ternare pot fi întâlnite și în alte contexte tradiționale, cum ar fi Sfânta Treime din creștinism, formată din Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, Trimurti hindusă, conținând pe Brahma, Vishnu și Shiva, triada egipteană cu Osiris, Isis și Horus, dar și ternari de tipul Deus-Homo-Natura, Providență-Voință-Destin etc.

Diferitele tipuri de ternari nu trebuie să ne inducă în eroare însă, căci nu întotdeauna termenii lor se aliniază în mod identic. Autorul urmărește cum neînțelegerea acestor structuri de-a lungul istoriei a dus la interpretarea incompletă a ființei umane, ceea ce ar putea explica degradarea spirituală pe care o întâlnim în zilele noastre.