Tao Te Ching. Cartea despre Tao și calitățile sale

"Așa cum Confucius propunea idealul sau de “om desavarsit” suveranilor, că și oricărei persoane doritoare de a se instrui, Lao Tse îi invită pe șefii politici și militari să acționeze că niște taoiști, altfel spus să urmeze exemplul modelului primar: Tao. [...] Lao Tse critică și respinge sistemul confucian, adică importantă riturilor, respectul pentru valorile sociale și raționalismul. [...] Pentru confucianiști, Binefacerea și Dreptatea sunt cele mai mari virtuți. Lao Tse le consideră totuși drept atitudini artificiale, deci inutile și primejdioase. Când dispare Tao, apare Binefacerea; când se pierde Binefacerea, apare Dreptatea; “cand se pierde Dreptatea, se recurge la rituri. Riturile sunt doar un strat subțire de loialitate și credința și începutul dezordinii”. Lao Tse condamnă, de asemenea, valorile sociale, pentru că sunt iluzorii și, în cele din urmă, primejdioase. Cât privește știință discursivă, ea distruge unitatea ființei și încurajează confuzia, acordând o valoare absolută noțiunilor relative. ”De aceea Omul Sfânt înfăptuiește prin non-acțiune (wu wei) și realizează învățătura fără mijlocirea cuvantului”. În cele din urmă, taoistul urmărește un unic model: Tao. Dar Tao desemnează realitatea ultima, misterioasă și insesizabilă, fons et origo a oricărei Creații, temei al întregii existențe.”