Mircea Eliade - Itinerare labirintice

 Un labirint este uneori apărarea magică a unui centru, a unei bogății, a unui înțeles. Pătrunderea în el poate fi un ritual inițiatic, după cum se vede în mitul lui Tezeu. Acest simbolism este modelul oricărei existențe care, trecând prin numeroase încercări, înaintează spre propriul său centru, spre sine însuși, Ātman, ca să folosesc termenul indian. De mai multe ori am avut conștiința că ies dintr-un labirint, că am găsit firul. Înainte mă simțeam disperat, oprimat, rătăcit... Desigur, nu mi-am spus: «Sunt pierdut în labirint», dar, la sfârșit, am avut totuși impresia că am ieșit biruitor dintr-un labirint. Fiecare a cunoscut această experiență. Mai trebuie spus că viața nu e făcută dintr-un singur labirint: încercarea se reînnoiește.” (Mircea Eliade, Încercarea labirintului. Convorbiri cu Claude-Henri Rocquet)