Eseuri

„Borges a fost mereu interesat de concepţia ebraică despre carte şi, mai ales, despre cartea venită de la Dumnezeu şi, prin însuşi acest fapt, perfectă şi nesfîrşită. Fără îndoială, Borges a înţeles în chip cabalistic imaginea Torei, ca un organism format din diferite planuri ale înţelegerii conţinute în interiorul său. Unii au comparat-o cu o nucă alcătuită din coajă, două învelişuri suprapuse şi miez. Această carte absolută şi perfectă este un organism viu, înzestrat cu un corp şi un suflet. Corpul Torei este sensul literal, exoteric, iar sufletul – sensul secret, ezoteric. Ele formează o unitate, pe care unii autori o numesc Arborele Vieţii, căci, asemenea copacului – care are ramuri, frunze, scoarţă, miez şi rădăcini şi nici una dintre acestea nu este o realitate separată de celelalte –, Tora conţine o sumă de elemente interioare şi exterioare care, deşi uneori par contradictorii, sînt de fapt unul şi acelaşi lucru. Această carte a lui Dumnezeu aminteşte, după cum observă Ana María Barrenechea, de concepţia ulterioară a autorului despre cartea naturii sau cartea lumii. Imaginea lumii văzute ca o carte are o tradiţie îndelungată, iar Borges comentează în detaliu unele aspecte ale ei...”

„În locul lui Kant şi Hegel, lui Borges îi place să-i citească pe Berkeley şi pe Schopenhauer, apoi se întoarce din drum, adîncindu-se în lectura ereticilor fără număr ai Evului Mediu, a gînditorilor gnostici şi ezoterici, a comentatorilor musulmani ai lui Aristotel, de la care ia o mulţime de citate, adevărate sau imaginare. Amintind în acelaşi timp de Sherlock Holmes şi de un teolog, de un ateu modern şi de un gînditor mistic, raţiunea lui Borges este o facultate de iluzionist...”