Autoportret într-o oglindă spartă

"Autoportretul într-o oglindă spartă al lui Octavian Paler este tot o călătorie interioară. Paler ezită să-și dea singur un răspuns la întrebarea: biografia sa s-a transformat – „pe căi subterane” – în destin ori „destinul, în măsură în care e decis de firea noastră, se transformă, tot pe căi subterane, în biografie”? Cum se vede, nu e vorba doar de o preocupare de sine, de o problema personală, ci și o invitație adresată cititorului de a reflecta împreună pe o temă a sa constantă, chiar obsedantă: tema destinului. Ezitarea în a da un răspuns tranșant este firească la un intelectual și un scriitor care constată că ar fi putut să-și facă o carte de vizită menită să-l recomande „specialist în paradise pierdute”."

"Toată opera lui Octavian Paler tinde să se constituie într-o confesiune directă sau indirectă, fluentă narativ sau alcătuită din secvențe disparate, transpusă fictiv-epic sau verosimil-memorialistic. Autoportretul lasă însă taine nedezlegate. Relevă destinul, fără a dezvălui în totalitate biografia...”