Memorii de război
de George Topîrceanu
Titlu apărut în colecția Seria Vintage. Humanitas, Memorii | Jurnale la Humanitas
Descriere produs
În anul 1916, la sfârşitul verii, când România tocmai intrase în Marele Război, poetul G. Topîrceanu, sergent într-un regiment de artilerie grea, amenaja poziţiile de pe malul drept al Dunării. Au urmat asaltul trupelor bulgaro-germane sub comanda mareşalului August von Mackensen şi cinci zile de lupte cumplite: dezastrul de la Turtucaia. Au murit pe câmpul de bătălie peste 6 000 de români, iar Topîrceanu a împărtăşit soarta celor 28 000 de prizonieri. Memoriile sale din război, publicate în două volume (Amintiri din luptele de la Turtucaia, 1918, şi Pirin Planina, 1936), aduc lumină asupra unuia dintre episoadele importante ale istoriei noastre peste care s-a aşternut uitarea. Din paginile acestea de valoare literară certă, în care deznădejdea se împleteşte cu speranţa, cu observaţia lucidă, cu lirismul şi, de multe ori, cu umorul, lumina omeniei se ridică peste toate grozăviile unei tragedii istorice care nu a cruţat nimic.
Versuri și desene pentru copii (2014) ,
Balade vesele și triste • Migdale amare și alte poezii (2014) ,
Balade vesele şi triste. Parodii originale. Migdale amare (2022) ,
Versuri (2022) ,
Balada unui greier mic (ediție bilingvă română-engleză) (2017) ,
Cele mai frumoase Balade și poezii (2018) ,
Balade vesele şi triste (2022) ,
Poezii alese (2018) ,
Balade vesele şi triste și alte poeme (2019) ,
Rapsodii de toamnă (2019) ,
Detalii produs
Autor: George Topîrceanu
Ediţie îngrijită de: Daniel Cain
Prefaţator: Daniel Cain
ISBN: 978-973-50-4646-7
Copertă: Paperback brosat
Număr pagini: 228
Limbă: Română
Dimensiuni: 13x20 cm
Hârtie: 80g/m
Editura: Humanitas
Teme: Primul Război Mondial, război, umor
Cărți Non-ficțiune >> Cărți Biografii, memorialistică, publicistică și eseuri >> Cărți Memorii și jurnale
Din blogul Cartepedia
,,Fiecare dintre milioanele de oameni implicați în război a avut un nume, o poveste, o viață. Pe unii dintre ei îi putem cunoaşte din jurnalele păstrate în timpul războiului sau din memoriile scrise du......“
citește mai mult,,Pentru mine, și cred că pentru aproape toată lumea, Topîrceanu e un poet minor. Un poet bun pentru școală, clasele primare, amuzant uneori, dar cam atât. Așa că de fiecare dată l-am așezat mental în c......“
citește mai multOpinii editoriale
„24 august, spre seară...
Mitralierele duşmane bat faţa Dunării, din mal până-n mal. Sub ropotul lor intermitent, şiruri de bulbuci mărunţi apar pe luciu plesnind în aer, ca şi cum gloanţele ar veni de jos, din fundul apei. Rând pe rând, în jurul fiecărui înotător grindina proiectilelor descrie cercuri vertiginoase, care se tot strâng, se tot strâmtează, până ce capul omului prins la mijloc dispare brusc din vedere, ca un balonaş împuns cu acul...
Ce s-o fi petrecând acum în capetele acele, care se văd încă de aici, plutind pe valuri în jos, ca nişte amănunte fără însemnătate? Dacă mai întârziam un sfert de ceas în Dunăre, aş fi ştiut. Moartea hidoasă m-ar fi încleştat şi pe mine la fel, între văzduh şi apă, fără nădejde de scăpare.”
„S-a publicat în vremea din urmă atâta literatură de război! Toată lumea, de pe toată faţa globului pământesc, e convinsă acum până-n vârful unghiilor, ca şi înainte de 1914, că războiul e o calamitate, o ruşine pentru civilizaţia noastră etc. Totuşi omenirea nu-l desfiinţează. Este ca şi cum războiul n-ar fi făcut de noi, oamenii – parcă l-ar face nişte fiinţe de pe altă planetă, împotriva voinţei noastre unanime. Atunci la ce bun să mai scriu, să mai arăt şi eu omenirii cum e războiul? S-ar părea că cei mari, cari pun la cale războaiele, trebuie să fie nişte oameni răi, împietriţi la suflet... Nu cred. Am văzut la Sofia pe kaiserul Germaniei, socotit drept principal autor al răz-boiului mondial. Nu părea deloc om rău. L-am văzut de la o fereastră de spital, când trecea cu automobilul de la gară spre palat. Râdea. Avea la stânga lui şi pe regele de atunci al Bulgariei, dar pe acesta nu l-am văzut aşa de bine, fiindcă tocmai în acel moment M. Sa a scos din buzunar o batistă cu care S-a şters la Nas...”
Gheorghe Topîrceanu