Simplu, Daria

În anul 2002, Daria Hornoiu a fost diagnosticată cu neuroblastom. A studiat la Liceul Pedagogic "Andrei Mureşanu" până în clasa a VIII-a, iar apoi a urmat cursurile Colegiului Naţional "Andrei Şaguna" din Braşov. La sfârşitul studiilor, colegiul i-a acordat Diploma pentru creaţie literară şi merite deosebite. În 2006, a publicat cartea Dincolo de oră. În anul 2008 avea să fie recompensată cu Premiul Uniunii Scriitorilor din România la secţiunea jurnal. Urma să încheie cursurile Facultăţii de Psihologie din cadrul Universităţii Transilvania din Braşov ca şefă de promoţie.

Pasiunea ei cea mai mare a fost astronomia. La vârsta de şase ani a început să citească albumul "Astronomie şi spaţiu" pe care îl primise cadou de la mama ei. Până să fie depistată ca fiind bolnavă de cancer şi-a dorit să devină astronom la NASA.

Foarte iubită de colegi şi prieteni, Daria a fost o fire extrem de optimistă: combina tratamentul cu şcoala, reuşind să fie sufletul petrecerilor. Avea 21 de ani atunci când s-a stins din viaţă.

"Daria a venit pe lume într-o vară călduroasă, o zi de 9 iulie, 1989. Se treiera grâul, părea a fi o vară bogată, începea o viaţă plină de soare. Doi tineri, mama şi tatăl, priveau la minunăţia aceea numită fiica lor, DARIA. Următoarea vară a fost secetoasă, tatăl Dariei pleca pentru totdeauna în Orion, constelaţia pe care Daria avea să o iubească atâta. Daria, copilul care de mic a fost atras de stele. Într-o zi, pe când avea trei ani, m-a întrebat: „mama, unde am fost eu când a mai nins?" "Ai fost o steluţă, i-am spus, stăteai la geamul nostru şi râdeai, ne făceai cu mâna, ne-am împrietenit şi, în scurt timp, ai devenit fetiţa noastră." Aşa a început Povestea STELUȚEI. Restul a fost scris apoi chiar de Daria.

Daria a început să iubească cifrele şi literele foarte curând, la şase ani citea, la 10 ani ştia totul despre stele, iubea o stea, Betelgeuse, din Orion, era tatăl ei, apoi iubitul ei, despre care spunea "tu trebuie să străluceşti, eu sunt doar o stea căzătoare". În şcoala generală a fost cea mai bună elevă, sclipea, însă astronomia era viaţa ei. Visa să ajungă astronom la NASA, însă în clasa aVII-a, diagnosticul de cancer a spulberat acest vis. A urmat operaţia, chimioterapia, apoi a avut iar dreptul la vise. Pe lângă stele începuse să îndrăgească literele şi cuvintele, să se joace cu ele. Îmi scria mereu bileţele, scrisori, felicitări, le am şi acum pe toate, toate…

Mai târziu şi-a dorit să devină psiholog oncolog, visa să plece în Belgia la specializare. Dorea să-i ajute pe cei care sufereau de această cumplită boală, considera că psihologul este medicul sufletului, că fără a vindeca sufletul de frică, de întuneric, nu ai nicio şansă să vindeci trupul."

Aceasta este povestea noastră.
Gabriela Hornoiu, mama Dariei