Gândirea laterală (ediţia a II-a, Capital)

Termenul de „gândire laterală“ a apărut pentru prima dată în 1967 şi îşi propunea să desemneze un proces sistematic de a gândi inovator, depăşind tiparele limitative ale gândirii logice. După definiţia propusă chiar de dr. Edward de Bono, gândirea laterală ar putea fi înţeleasă astfel: „Nu poţi săpa o groapă nouă adâncind una mai veche.“

Creativitatea încetează, deci, a mai fi apanajul exclusiv al artiştilor, devenind un instrument practic la îndemâna oricărui doreşte să înveţe să gândească diferit. De la copiii de vârstă şcolară până la echipele manageriale de vârf, gândirea laterală le-a adus tuturor celor care au practicat-o o nouă perspectivă asupra felului în care funcţionează mintea şi o uimitoare creştere a capacităţii de a propune idei noi, de a găsi soluţii noi şi de a obţine rezultate uimitoare.

Astăzi, după apropae 40 de ani, gândirea laterală şi-a câştigat  un binemeritat loc în Dicţionarul Oxford şi o reputaţie mondială de metodă infailibilă de creştere a productivităţii şi de obţinere a unor soluţii inovatoare optime la orice problemă. O dovedesc numeroasele companii internaţionale pentru care gândirea laterală reprezintă acum cheia succesului, printre care 3M, DuPont, IBM, Intel, McDonald’s, Procter&Gamble etc., precum şi miile de şcoli din întreaga lume în care metodele gândirii laterale sunt instrumentele de predare comune.