Inimă arsă

Premiul Nobel pentru Literatură

J.M.G. Le Clézio ne spune aici, în stilul său inconfundabil, că peste tot în lume - Paris, Buenos Aires, Mexic, Almuñécar, Chicago - oamenii sunt fragili şi vulnerabili, iar viaţa nu iartă pe nimeni, indiferent de statut social sau de vârstă. Tineri sau bătrâni, săraci sau bogaţi, inocenţi sau experimentaţi, avem cu toţii un singur stăpân: destinul capricios.

Arsura este firul roşu care străbate toate cele şapte proze scurte reunite în volumul de faţă. Este vorba de arsură în mai multe ipostaze: fizică, lăsată, de pildă, de urmele de ţigară pe piele, şi care, la rândul lor, imprimă în suflet urme de neşters, asemenea unor flori arse; arsura iubirii pierdute; febra dată de sentimentul prăbuşirii într-un abis fără întoarcere; feţele arse de lumina artificială a neoanelor; toropeala dată de arşiţa sfârşitului de vară; tumultul zilelor dogoritoare ce răsună de ţipetele copiilor plini de viaţă; arşiţa amintirii imemoriale pe care sângele încă o poartă cu el, din vremurile în care „nu existau nici ziduri, nici nume".