Necazuri cu şcoala

"A fost o idee grozava. Ca fosta “loaza”, Pennac stie exact ce simt elevii din fata sa; de fapt, cele mai mari probleme pare a le avea cu parintii acestora… stie cit rau poate face o remarca umilitoare, aruncata in treacat, si cit de bine o incurajare sosita la timp. Iar in literatura pe care o preda vede nu doar un obiect de studiu, ci o sursa nesfirsita de dileme si placeri intelectuale, totodata piatra de incercare si oaza de frumusete pentru adultul de mai tirziu."

"Necazuri cu scoala se citeste pe nerasuflate. As introduce-o ca lectura obligatorie pentru toti profesorii, indiferent ce disciplina predau, o recomand si parintilor si liceenilor, caci relateaza o poveste incredibila: transformarea unei loaze in profesor si scriitor. Miracolul se datoreaza unei scoli cu internat si unor „profesori salvatori”. Scrisa la persoana I, cu o dezarmanta sinceritate, confesiunea lui Daniel Pennac respira prin observatiile suculente si vii despre viata scolii, cu privilegiul celor doua perspective pe care si le-a asumat intr-un mod inconfundabil: loaza si profesorul care, predind la scoli de periferie, a vazut si a salvat el insusi nenumarate loaze."

"Necazuri cu scoala este o carte cu si despre loaze, dar mai ales despre sansele pe care loazele, oricit ar fi de loaze, ar trebui sa le primeasca mai intii din partea profesorilor si apoi din partea familiei. Pennac scrie din toate cele trei ipostazele, cea de elev loaza, cea de profesor si chiar si cea de parinte.
De la bun inceput ne spune ca Necazuri cu scoala n-are nici o legatura cu scoala care se schimba – din societatea care se schimba. Cartea este despre durerea loazei dintotdeauna si despre neputinta parintilor si profesorilor de a intelege aceasta durere, despre interactiunile necazurilor scolare si familiale ale unui elev slab."