Dezmembrați

„Dacă aș fi ajuns în Mexico DF cu câteva luni înainte, aș fi cunoscut-o cu siguranță pe Adriana Carrasco. Aș fi ascultat-o citind la Cenaclul Ojo de la UNAM (cu o voce bubuitoare care se auzea din curte), aș fi ascultat-o scandând în Plaza de la Constitución: ¡Des-mem-bra-dos!, strigătul de luptă scris cu roșu pe pancarte negre, aș fi văzut-o la expozițiile de fotografie din Coyoacán cu Maria Hirschpek, iubita ei. N-am apucat nici eu, n-a apucat nici ea, care a murit împușcată într-o noapte, cînd mergea să cumpere o sticlă cu lapte. Am apucat doar să-i citesc poemele cristaline din acest volum publicat după un sezon de 27 de ani în infern, care face arșice poezia bunelor intenții, a egoului gras, a stipendiilor naționale. Ca Rimbaud, ca Alejandra Pizarnik sau Clarice Lispector.”