Ontologia politică a lui Martin Heidegger
de Pierre Bourdieu
Titlu apărut în colecția Angelus Novus la Tact
Descriere produs
„Textul de față a fost conceput în primul rând ca un exercițiu de metodă, el se situează într-o perspectivă care nu este una a denunțării. Din pricină că analiza științifică nu are nimic de-a face cu logica procesului și cu interogațiile pe care aceasta le suscită (A fost oare Heidegger nazist? Filosofia lui este nazistă? Trebuie să se predea gândirea lui Heidegger? etc.), nu este sigur că agitația nesănătoasă ce-l înconjoară astăzi pe Heidegger este cu adevărat favorabilă unei bune receptări a prezentei lucrări, care a rămas, fără îndoială, la fel de intempestivă.”
Pierre Bourdieu
Schiţă pentru o autoanaliză (2014) ,
Dominația masculină (2017) ,
Dominația masculină | vinil audiobook (2018) ,
Cum să filosofăm în Islam? (2015) ,
Comunitatea de nemărturisit (2015) ,
Neînțelegerea. Politică și filosofie (2018) ,
French Theory: Foucault, Derrida, Deleuze & Co. și transformările vieții intelectuale din Statele Unite (2020) ,
Brutalism (2021) ,
Ce este cinematograful? (Vol. 1) (2022) ,
Manifest pentru filosofie (2014) ,
Detalii produs
Titlu original: L'ontologie politique de Martin Heidegger
ISBN: 978-606-8437-54-5
Copertă: Paperback brosat
Număr pagini: 173
Limbă: Română
Dimensiuni: 13x20 cm
Hârtie: 80g/m
Editura: Tact
Teme: societate, totalitarism
Cărți Non-ficțiune >> Cărți Științe umaniste >> Cărți Filosofie
Speciale >> Reducerile lunii
Speciale >> Târgul Cartepedienilor
Opinii editoriale
„Așadar, nu ar trebui să ne mire faptul că volumul despre filosofia lui Heidegger a fost primit cu scrâșnete de dinți din aproape toate părțile. Mai întâi, adepților lui Heidegger cartea le părea rezultatul unei „«socioanalize» reductive”, discuția despre „cenzură și punerea în formă” având unicul scop de a demonstra „oportunismul carierist” al filosofului german. Într-o interpretare complet opusă, unii comentatori care adoptau o poziție ceva mai neutră față de Heidegger și mai apreciativă față de socioanaliza filosofiei acestuia îl criticau totuși pe „bine-cunoscutul sociolog marxist” Pierre Bourdieu pentru „trivializarea poziției lui Heidegger, prin reducerea ei la o componentă inconștientă pe care se presupune că acesta o edifică sub forma unui standard filosofic ” . În ambele variante, Bourdieu apărea ca un fel de „anti-Heidegger”. Dar spre uimirea celor mai îndârjiți dintre detractorii lui Heidegger, Bourdieu refuza, în mod cât se poate de explicit și de direct, să se alăture corului denunțătorilor: „De fiecare dată când aud pe cineva spunând că ajunge să ne gândim la Heidegger și vom gândi și Holocaustul – dar poate că nu sunt eu suficient de postmodern –,am impresia că visez.”
Ștefan Guga