De ce să filosofăm?

"Întrebându-ne nu: «ce este filozofia?», ci «de ce să filozofăm?», punem accentul pe discontinuitatea filozofiei cu ea însăşi, pe posibilitatea ca filozofia să fie absentă. Pentru cei mai mulţi dintre oameni, pentru cei mai mulţi dintre voi, filozofia e absentă din preocupările lor, din studiile lor, din viaţa lor. Iar pentru filozoful însuşi, dacă ea are nevoie să fie reamintită, reaşezată la locul ei, este pentru că ea dispare, pentru că‑i scapă printre degete, pentru că se scufundă. Atunci de ce să filozofăm, în loc să nu filozofăm? «De ce» desemnează, cel puţin prin cuvântul «de», nenumărate nuanţe de complement sau de atribut; dar aceste nuanţe se adună toate în acelaşi gol, cel produs de valoarea interogativă a sintagmei. Această valoare oferă lucrului chestionat o poziţie neaşteptată: că s‑ar putea să nu fie ceea ce este, sau să nu fie deloc. «De ce» poartă în el aneantizarea a ceea ce chestionează.”