Contesa din Toscana

În 1943, contesa Sofia de Corsi trăiește într-o vilă toscană liniștită, înconjurată de măslini, când trupe de soldați germani ocupă întreaga zonă. Disperată să-și ajute vecinii din sat, contesa hotărăște să adăpostească un soldat britanic rănit, ascunzându-l inclusiv de soțul ei, Lorenzo, deși știe prea bine că acest lucru le va pune viețile în pericol.

Apoi apare Maxine, membră a Rezistenței, cu care contesa va face o alianță dificilă. Încăpățânată și independentă, Maxine și-a promis să nu se îndrăgostească niciodată. Dar, când îl cunoaște pe partizanul Marco, își dă seama că nu-și poate ține promisiunea.

Cele două femei se vor trezi jucând un joc mortal cu naziștii. Cât vor mai putea să-i protejeze pe cei dragi?

„Sofiei nu i-a scăpat sticlirea din ochii ei și faptul că i se părea totul palpitant. Dumnezeule, juca un joc periculos. Sofia s-a uitat la Kaufmann, fiind întâmpinată de o privire rece și respingătoare și de zâmbetul acela strâmb al lui. Un torent de sentimente amestecate a năvălit în ea și stomacul i-a tresăltat de dezgust. Gata cu indiferența calmă! Dar mânia era cel mai greu de stăpânit. Sofia nu avea obiceiul să-și piardă cumpătul. Și-a pus mâna în buzunar și a simțit pistolul rece ascuns acolo. Când Kaufmann a ajuns la ultimul butoi, o senzație de dislocare -a umplut ființa. Era și nu era acolo. El părea că așteaptă ca ea să spună ceva și ea voia să strige: Nu! Voia să ridice mâna, să scoată pistolul și să apese pe trăgaci. Bineînțeles, nu putea. Era o idee nebunească. Mama ei spusese odată: Nu știm de ce suntem capabili până nu încercăm. Sofia nu credea că vorbise despre crimă.“