O zi pe care am locuit-o cândva

ultima stație

sunt în spitalul de singuri.

aproape tot timpul aici, în spital,

aflu detalii ruşinoase despre adevăr.

aici iubirea e un leac obosit.

privesc în gol, asistat de un înger mediocru.

pentru o clipă văd în ochii câinilor comunitari

o tristețe care încearcă să dea din aripi.

ore în şir privesc pe fereastră.

văd un cal singur, departe, pe câmp.

doamne, văd un cal alb şi singur pe câmp