Cântarea necântărilor

Comentariu grafic de Sorin Ilfoveanu

În volumul Cântarea necântărilor, subintitulat Alte balade, ofuri și romanțe (aluzie la volumul publicat de Editură Vremea în 2014) dragostea se exprimă frecvent în termeni de ostilitate, așa încât suspiciunea ia locul aubadei (cântec medieval de separare a iubiților), iar reproșul pe acela al epitalamului. Și nu pentru că autorul ar fi masochist sau misogin. Ci pentru că înstinctul lui pasional funcționează reparatoriu: ceea ce e călduț devine incandescent, ceea ce e neted căpăta neașteptate asperități, ceea ce e fluid trebuie numaidecât să se împotmolească. Cristian Badilita rescrie, așadar, răbdarea în termeni de pripă și reformuleaza modestia în limbajul orgoliului. De prisos să mai spun că această continuă tensiune e o sursă aproape inepuizabilă de senzualitate. Nu altfel proceda, între războaie, V. Voiculescu în, să zicem, Fericitul gâde și în alte piese neașteptat de carnale pentru discretul artizan al Poemelor cu îngeri. Ceea ce, la acela, se ascundea sub o metaforă de panoplie („palosul plăcerii"), se regăsește, la Badilita, într-o formulă ce condensează distribuția unui întreg basm: „zmeul cel roș cu capul spân". Iar ceea ce, altundeva, abia dacă-i era îngăduit unui pat să privească devine, în Cântarea cântărilor, spectacol public. Există poezie de dragote, există, cu o treaptă mai sus, poezie despre dragoste. Cristian Badilita scrie o poezie despre poezia de dragoste. Și atinge, aici, excelentă.-Cosmin Ciotlos

Cristian Badilita, n. 1968. Pe lângă studii științifice, eseuri, jurnale și traduceri comentate a publicat următoarele volume de poeme: Duminică lui Arcimboldo (Brumar, 2004); Regele cu o harfă în mâini (ed. a ÎI-a, Curtea veche, 2006); Apocalips de buzunar (Curtea veche, 2005); Poeme pentru păsări și extratereștri (Curtea veche, 2007); Dumnezeu de la Mancha doarme cu tâmplă crăpată pe umărul meu (Curtea veche, 2008); Serafita. Concert pentru harfă și ghilotină (ed. a ÎI-a, Galaxia Gutenberg, 2010); Cartea micilor erezii (Galaxia Gutenberg, 2010); Calendar poeticesc (Grinta, 2011); Față frumoasă. Poeme de dragoste și amor (Grinta, 2012); Jucați-va mai des cu focul. 153 poeme vechi și noi, antologie alcătuită și prefațată de Alex. Ștefănescu (Grinta, 2012); Balade, ofuri și romanțe (Vremea, 2014); Strapungerari (Tracus Arte, 2017).

Sorin Ilfoveanu, n. 1946. Unul dintre cei mai importanți pictori români contemporani. Numeroase expoziții în România și în străinătate. A realizat frescele Teatrului "Al. Davilla" din Pitești, împreună cu Dan Broscauteanu și Ștefan Caltia. Profesor universitar, Decan al Facultății de Arte Plastice, Rector al Universității Naționale de Artă din București. Premiul pentru Artă "Constantin Brâncuși", acordat de Academia din , pentru expoziția din anul 2011 de la Dalles. 2017 inaugurează, la Pitești, "Fundația Ilfoveanu".