Compartimentul ucigașilor

În paginile lui Japrisot, Parisul este o urbe mohorâtă, cu aspect de mahala, neavând nimic din frenezia care l-a propulsat drept «oraș al luminilor». De fapt, întregul univers pare inospitalier, sordid și măcinat de o tristețe fără leac. Nici măcar polițiștii – îmbrăcați ponosit, tracasați de probleme familiale, cu lefuri mici, abrutizați de nesomn, de mâncatul pe fugă, de multele ore de serviciu – nu dovedesc entuziasm în ancheta pe care trebuie s-o ducă la bun sfârșit.

Încă de la acest prim roman, regăsim tot ce distinge opera lui Sébastien Japrisot: o intrigă complexă, indicii anodine lăsate ici și colo, căutarea cuvântului potrivit și un stil ușor de recunoscut. Galeria de personaje prezentă în roman ne dă măsura excepționalului său talent de portretist. În câteva râduri, prin câteva cuvinte, fiecare capătă viață, se însuflețește, capătă trăsături proprii, adoptă o manieră de a vorbi și de a acționa.