Ultima redută a iernii

La începutul anului 1942, naziștii pierdeau, unul câte unul, teritoriile cucerite în cei peste trei ani de război. Ofensivă sovietică în Est și recucerirea Nordului Africii în sud, dar și amenințarea unei debarcari aliate pe coastele Europei de Vest le aduceau în față, pentru prima dată, spectrul înfrângerii. Disperarea îi împinge la acte dincolo de orice închipuire: au nevoie de armă supremă, o bombă care să distrugă un oraș întreg, să ucidă sute de mii de oameni dintr-o singură lovitură. Dar această armă nu poate fi construită fără un ingredient foarte rar și extrem de greu de obținut: apă grea, un compus fabricat de o singură uzina din lume, Norsk Hydro-Vemork. Pentru acest elixir vor ocupă o țară, vor încerca să supună o națiune. Doar că națiunile nu sunt simple stegulețe de hârtie pe harta unei lumi gata de a se prăbuși în sclavie. Dincolo de efortul documentar evident, de acuratețea prezentării datelor științifice și a faptelor istorice, Neal Bascomb umanizează narațiunea, care devine aproape un pastel, trist dar de o vitalitate exloziva. Autorul citează din jurnalele personale ale protagoniștilor și din scrisorile trimise de aceștia familiilor.

Un grup de tineri norvegieni se lansează, în numele libertății propriei țări și a întregii lumi, într-o lupta inegală cu un inamic irațional. Ei sunt eroii acestei extraordinare poveșți care te ține cu sufletul la gură. Luni de zile, rătăcind în puștiul înghețat al Norvegiei, dormind flamanzi și uzi sub cerul liber, în viscol, mergând zilnic zeci de kilometri pentru a adună mușchi și licheni cu care să se hrănească, urmăriți și trădați uneori chiar de propriii concetățeni, ei reușesc să zdrobească visul de mărire al lui Hitler, distrugând uzina de apă grea. Aici nu este povestea luptei dintre David și Goliat. Ar fi prea puțin pentru a descrie sacrificiul acestor oameni. Lumea este astăzi mai bună, poate, și datorită lor. Această carte nu le este dedicată exclusiv iubitorilor istoriei, ci tuturor celor carte înțeleg că, de cele mai multe ori, niște oameni simpli, puțini la număr, au putut schimbă lumea prin sacrificiul lor. O poveste pe care o începi cu ochelarii pe nas și o termini fără, pentru a-ti putea șterge lacrimile.