Borgia

Succesul romanelor lui Michel Zévaco se datorează, printre altele, imparțialității cu care sunt prezentați eroii. Rege, regină, cavaler, față bisericească, haimana sau om simplu — fiecare are locul și rolul său în acțiunea romanului. Autorul pune în antiteză eroi din ceea ce în epocă reprezenta lumea bună și eroi din lumea de rând, demonstrând că, de multe ori, adevărata noblețe este la clasele de jos, așa cum caractere urâte se întâlnesc și la clasele superioare. Cititorului îi este dat să cunoască destine care se intersectează, prietenii, trădări, rivalități și — aidoma frumoaselor flori crescute în mlaștini - Dragostea, cu toate obstacolele, descurajările, speranțele și, în final, triumful.

La sfârșitul secolului al XV-lea, Italia se zvârcolea îndurerată sub tirania familiei Borgia care își impusese dominația prin violență și otravă și care se făcuse faimoasă prin lăcomie și destrăbălare. Aici, vine din Franța un cavaler îndrăzneț, sărac și plin de bune intenții care se îndrăgostește, se duelează, aleargă călare, face dreptatea să triumfe și trece prin aventuri incredibile, la un pas de moarte, salvat și salvând la rândul lui, în mod providențial, în ultimul moment.