Cele patru colțuri ale inimii

„Această carte (…) răspunde nevoii noastre de poveste, ce nu ne dă pace câteodată. Şi ne vorbeşte despre disperare cu rafinamentul de care avem nevoie atunci când ne afundăm să bem un coniac vechi într-un fotoliu de piele ce ne cunoaşte atât de bine, încât aproape că putem să dispărem în el. Şi tot această carte ne strecoară câteva sfaturi bune: nu trebuie, ne dojeneşte Sagan ca şi cum ne-ar fi greu să învăţăm odată lecţia, nu trebuie «niciodată să îi laşi pe ceilalţi să te uite sau să te desconsidere».”

„Este extraordinar că acest roman inedit al autoarei faimosului Bonjour tristesse a ieşit din coma în care intrase la rândul său [întocmai ca Ludovic Cresson, eroul cărţii]. E o poveste formidabilă, captivantă, abil (re)construită de fiul scriitoarei, Denis Westhoff, cu instrumentele delicate ale chirurgiei reparatorii. De aceea nu se observă nimic. În schimb, chiar spiritul lui Sagan hoinăreşte pe aici, mânat de un vădit entuziasm cu care dinamitează un munte de resentimente persistente şi se desparte de toţi (cu excepţia celor doi amanţi nesiguri şi puri), de sufletele lor jalnice, goale-goluţe, zgribulite şi scăldate în ipocrizie.”