Călăul din Paris Vol.4

Furia poporului, odată dezlănțuită, nu se va opri înaintea nici unei crime. Anul 1791 nu s-a sfârșit încă. Până acum câțiva ani, regele Ludovic al XVI-lea a fost stăpânul absolut și iubit al acestei țări. O presimțire îmi spune că și el va termina pe ghilotină, ca victimă a oarbei furii populare!
Casa călăului se află la extremitatea Parisului, izolată într-un parc întunecos, un maidan pustiu care o înconjură din toate părțile; numai la o depărtare de câteva sute de pași maidanul acela era mărginit de cimitirul executaților.
Cerul se acoperise de nori negri.
Fulgerările unei furtuni tomnatice despicau întunericul, urmate de bubuitul tunetului.

"Ducele de Orleans, tatăl lui Louis Philipp de Orleans, cu care am făcut deja cunoștință în casa călăului, urcă eșafodul. În zadar acest prinț își schimbase numele cu numele simbolic de Egalitate. În zadar fusese laș și votase pentru moartea rudei sale Ludovic al XVI-lea pentru a-și scapa viața.
Guvernanții republicii nu iertară rubedenia casei regale și sub un pretext oarecare, fu arestat.
Moartea lui era hotărâtă de mai înainte așa încât Tinville nu-și dădu măcar osteneala să facă un act de acuzație."