Prințul otrăvurilor

Regretatul polițist scriitor Traian Tandin adună în paginile acestui volum o serie de asasini celebri din toată lumea, expunându-le poveștile șocante și sordide.

Cartea debutează cu povestea lui William Palmer care a rămas în memoria oamenilor sub numele de „Prințul otrăvurilor”. Procesul lui Palmer este considerat senzația secolului XIX, nu pentru că acesta ucidea cu stricnină, ci pentru istoria scandaloasă care a fost dată la iveală o dată cu judecată acestui celebru caz. Puțini criminali pot concura cu nemilosul Palmer care a fost condamnat doar pentru o crimă, el făcând însă cel puțin 15. Majoritatea victimelor sale au fost copii nevinovați, al căror tată fusese chiar el.

Autorul ne relatează apoi caz după caz, făcând și anumite comentarii în legătură cu identificarea, prinderea și judecarea criminalilor. De exemplu, descriind cazul lui Terence Casey care a violat și ucis o femeie de 45 de ani, se arată că apărarea a invocat instabilitatea mintală a acuzatului și faptul că nu fusese conștient de săvârșirea faptei, avocatul argumentându-și afirmațiile pe un raport medical dubios. În acest caz, Traian Tandin concluziona „este regretabil faptul că unii avocați care nu au suficiente probe pentru a-și apară eficient clientul apelează la psihiatri cu o calitate morală îndoielnică, care să prezinte un raport fals referitor la starea mintală a acuzaților, cu scopul de a-i induce în eroare pe jurați”.