Legenda veghetorilor

Volosul Zigun se simțea amețit, de parcă băuse ceva tare, de i se încleștase gura. Privea zăpăcit la cei doi tineri extratereștri care apăruseră în dormitorul lui, în miez de noapte. Sistemul perfecționat de alarmare nu funcționase, nici paznicii săi de nădejde, din camera vecină, nu simțiseră nimic.

Blondul îi era cunoscut: îl văzuse la televizor și reținuse că se numea Haris. Celălalt, un saten cu ochi de un verde fosforescent, nu se prezentă, însă îl îndemna:

- Domnule Zigun, vă rog să vă îmbrăcați!
- De ce? murmură volosul cu greutate.
- Vom face o plimbare prin cer, îl lămuri Haris. Comandantul nostru, generalul Gaidur, vrea să discutați ceva.
- Și așa procedați cu invitații voștri? capătă volosul glas.
- Evităm pulbicitatea.
- Apăreți la televizor, dar răpiți oameni. Știți că asta e o infracțiune? Ba este o metodă de a intra în contact cu băștinașii interesanți.
- Așa se pare. îmbrăcați-vă măcar sumar!...