Vizuina luminată

Vizuina luminata este un jurnal de sanatoriu in care decelarea realitatii devine o problema de existenta in psihicul din ce in ce mai instabil al autorului: „In aceasta simpla trecere a mea prin viata, daca sensul si importanta clipelor imi scapa, asta este poate si pentru motivul ca in orice moment le scap si eu lor, evadandu-ma intr-o lume inchisa, secreta proprie in cea  mai stricta intimitate.” Finalul, previzibil, este unul tragic: „Eram pe ciment, dardaiam de frig si nu stiam ce sa fac.”