Istoria ieroglifică
de Dimitrie Cantemir
Titlu apărut în colecția Legendary books la Gramar, Mondoro
DescriereDescriere produs
Orice lucru are „pricina începăturii“ lui, cum ar spune autorul Istoriei ieroglifice. O ediţie este, şi ea, la urma urmelor, un lucru. Deci şi această ediţie – care (aş vrea să mă îndoiesc) va stârni indignarea unora şi va face să le scapere mâniile polemice – are „pricina începăturii“ ei. Mai bine zis, „pricinile începăturilor“ ei, pentru că au fost mai multe. De prima „pricină“ şi primul vinovat (dar nu singurul) este George Călinescu, incomparabilul George Călinescu, care scrie, în Istoria literaturii române de la origini până în prezent (Bucureşti, Fundaţia Regală pentru Literatură şi Artă, 1941, p. 41), referindu-se la întreaga operă a lui Dimitrie Cantemir: „Oricâtă erudiţie ar avea Cantemir, operele lui informative nu mai impun în literatura unei epoci de remarcabilă sporire a culturii, în care, fără daruri deosebite, învăţătura se banalizează. Numele lui rămâne prin Divan şi prin Istoria ieroglifică, opere necitite, rău editate, socotite ilizibile şi pedante de către istoricii care adună inextricabile pagini pentru operaţia inutilă a datării scrierilor“. Şi continuă, după trei pagini, afirmând categoric, şi ulterior şi demonstrând, valoarea literară a Istoriei ieroglifice: „Opera literară viabilă a lui Cantemir este Istoria ieroglifică, adevărat Roman de Renard românesc, însă cu scopuri polemice“. Şi, câteva rânduri mai departe, pe aceeaşi pagină 44: „Toţi cei care au răsfoit Istoria ieroglifică s-au interesat numai de substratul istoric, luând în serios, ca document, fiece punct 1. Totuşi, chiar fără cifru, punctul de plecare e bătător la ochi şi oricine vede că, fără a destăinui mult peste ceea ce se ştie, romancierul s-a complăcut în ficţiune.“ - G. Pienescu - mai 2001
1 Interes în vigoare şi astăzi, de vreme ce, iată, citesc pe una din fişele culese de prin ediţiile mai recente de opere ale lui Dimitrie Cantemir – să zicem că nu mai ştiu din care – următoarele cuvinte mai mult decât surprinzătoare: „Fără astfel de note [istorice], Istoria ieroglifică ar rămâne o scriere cu totul neînţeleasă [de neînţeles], tulbure, legătura sa cu evenimentele şi oamenii timpului fiind mult mai interesantă decât latura pur literară“.
Dimitrie Cantemir. Opere. Despre numele Moldaviei: în vechime și azi (2018) ,
Dimitrie Cantemir. Icoana de nezugrăvit a ştiinţei preasfinte (2022) ,
Imaginea de nezugrăvit a ştiinţei sacrosancte (2023) ,
Chameleonul (2016) ,
Dimitrie Cantemir. Opere. Curanus. Collectanea Orientalia. De muro Caucaseo (2019) ,
Institutio logices (ediție bilingvă) (2022) ,
Detalii produs
Opinii editoriale
O mie de meandre, o mie de împletituri, un roman baroc, scris la începutul secolului al 18-lea. Și totuși o poveste de maximă simplitate, cu personaje frumoase, începând cu chiar eroul principal, Inorogul. Vi-l imaginați? Un cal încornorat și vrăjit, al cărui corn poate să schimbe destinele unei ființe, printr-o simplă atingere. E falnic, inteligent, aproape invincibil. Și totuși, într-o zi este prins de o șopârlă micuță - Hameleonul. Nu chiar în mod eroic, ci printr-o serie de intrigi nedemne, dar care fac bine la icrele moftangiului mediocru. Ca să fim drepți, nenorocita șopârlă avea și ea motivele ei. Se rugase de Inorog să-l ajute cu o vrajă. Stătuse pe lângă el niște ani. Îi fusese slugă de bună-voie. Știa c-a fost refuzat. Totuși, după modelul străbunilor, șopârla sperase că dacă stă acolo plecat, Inorogul până la urmă o să se îndure și-o să-i dea acel mic remediu care era o doctorie pentru … fertilitate. Aici discuția ar fi lungă, cu niște ramificații până în miezul poveștii, așa că mă abțin să mai trec în revistă și motivele Inorogului, ci voi spune pe scurt că pur și simplu n-a băgat-o pe șopârlă în seamă.
Din cauza aroganței, Inorogul a ajuns sclav, la un crocodil, care avea de gând să-l mănânce. Cu toate că era prizonier, aflat într-o situație fără ieșire, Inorogul îi promite în schimbul libertății o grămăjoară de nestemate, pe care nu le avea. Totuși, crocodilul îl crede. Pe cuvânt. Nu e o întâmplare extraordinară?! Crocodilul mi se pare un tip foarte fain. Cu toate astea rolul său în Istoria ieroglifică este absolut neglijabil, ceea ce mi se pare nedrept.
Playlist Literar - Doina Ruști - Doina Ruști
