Visele insomniacului

În octombrie 1964, la Montreux, Vladimir Nabokov a început un experiment care a durat pînă în ianuarie anul următor. În fiecare dimineață, la trezire, își nota tot ceea ce își amintea din vise, iar în zilele următoare era atent la detalii care ar fi putut avea legătură cu fiecare vis notat. Scopul experimentului era testarea teoriei filosofului britanic John W. Dunne, autor al cărții Un experiment cu timpul, aceea că timpul poate curge și în sens invers, în așa fel încît un eveniment ulterior poate genera un vis de mai devreme. Experimentul lui Nabokov, desfășurat pe durata a optzeci de nopți, urmînd regulile trasate de Dunne, a fost un efort susținut de a studia lumea viselor sub lumina supoziției că timpul ar fi reversibil, supoziție ce străbate o serie de lucrări de ficțiune ale lui Nabokov, precum și cartea sa de memorii.