Jocul lui Gerald

Într-o casă de vară izolată de lume, în timpul unui joc erotic pervers, Jessie, încătușată de pat, îl lovește pe soțul său, Gerald, provocându-i involuntar moartea.

În următoarele douăzeci și opt de ore, este condamnată să îndure întunericul, teroarea și nebunia, căci gândurile îi vorbesc cu voci incestuoase, cu voci de mult uitate, de mult îngropate, iar strigătului ei îi răspunde o creatură oribilă, un chip alb furișat în umbră. Pentru ea, moartea ar fi o binecuvântare.

„– Ce-ar fi să renunțam, Gerald?

Bărbatul ezită o clipă, încruntându-se ușor; apoi traversă camera către măsuța de toaletă aflată în stânga ușii de la baie. Chipul i se lumină. Privi din locul captivității sale. Cu brațele ridicate deasupra capului, semăna cu Fay Wray, victima înlănțuită, așteptându-l pe hidosul King Kong. Încheieturile îi fuseseră prinse cu două seturi de cătușe de capetele din mahon ale patului. Lanțurile îi dădeau posibilitatea de a se mișca numai cincisprezece centimetri. Doar atât.

Gerald puse cheile pe măsuță – două clinchete abia perceptibile; însă auzul ei părea extrem de sensibil – și apoi se întoarse spre ea. Deasupra capului său, pe tavanul alb și înalt al dormitorului, dansau și se unduiau raze de soare reflectate de apa lacului.“