Cazul doamnei Predescu

„Când a început războiul în 1916 eu aveam douăzeci de ani, Costin douăzeci şi trei, la fel ca Mituş. Amândoi făceau armata. Moşia o dădusem în arendă ţăranilor cu trei ani mai înainte. Cu declararea războiului, speranţa în reîntoarcerea lui Costin se spulberase. Atunci m-am hotărât să fac un pas mare. Până când aveam să lâncezesc între pereţii casei părinteşti, uitată de oameni şi de soartă?... Fetele de vârsta mea cunoşteau şi pe dracul. Eu nu văzusem nici măcar un înger...”