Mătuşa Julia şi condeierul
de Mario Vargas Llosa
Titlu apărut în colecția Seria de autor Mario Vargas Llosa la Humanitas Fiction
Descriere produs
Mătuși care vor ficțiune, dar nu citesc literatură. Condeieri care nu scriu cărți, dar produc ficțiune în cantități uriașe. Iată o lume de mătuși și de condeieri, aparent într-un echilibru între cerere și ofertă. Înainte de apariția televiziunii în Peru, teatrul radiofonic — urmașul romanului-foileton din gazetele secolului al XIX-lea — asigura bunul mers al acelei lumi. La Radio Panamericana, un tânăr redactor de știri temperează gustul pentru catastrofe al colaboratorului său și se îndrăgostește de o mătușă prin alianță, Julia. El are18 ani, e student la drept și scrie scenarii care ajung la coș. Ea are 32 de ani, e boliviană și proaspăt divorțată. Pe măsură ce avalanșa radionovelelor scapă de sub controlul fanaticului condeier, viața tânărului Mario și cea a mătușii sale Julia scapă de sub controlul familiei.
Vargas Llosa transferă elemente autobiografice ale relației cu propria sa mătușă, Julia Urquidi Illanes, într-un roman savuros și năvalnic, lipsit de prejudecăți.
Scrisori către un tânăr romancier (2024) ,
Elogiu mamei vitrege (2023) ,
Războiul sfârșitului lumii (2023) ,
Oraşul şi câinii (2017) ,
Lituma în Anzi (2023) ,
Civilizația spectacolului (2023) ,
Istoria lui Mayta (2023) ,
Casa Verde (2023) ,
Băieţii şi alte povestiri (2023) ,
Chemarea tribului (2023) ,
Detalii produs
Titlu original: La tía Julia y el escribidor
ISBN: 978-606-779-809-8
Copertă: Paperback brosat
Număr pagini: 368
Limbă: Română
Dimensiuni: 13x20 cm
Hârtie: 80g/m
Editura: Humanitas Fiction
Cărți Ficțiune >> Cărți Contemporane
Cărți Ficțiune >> Cărți Universale
Cărți premiate
Speciale >> Premiul Nobel
Speciale >> Cărți despre cărți, scriitori și cititori
Opinii editoriale
„Vargas Llosa a spus cândva că nu-i plac romanele cu morală, iar el n-a căutat să impună una în acesta, deși orice carte care este atât de bine scrisă, care definește o lume cu asemenea incontestabilă acuratețe este una cu morală; și, mai mult, m-a făcut să râd în hohote.”
William Kennedy, The New York Times