Cu titlu provizoriu

Sunt un animal legat de țara așa cum pisica lui Soso e legată de casă. Sunt legată de limbă în care m-am născut, cu toate scurtăturile minții. Totul e elaborat și oficial în alte limbi, când mă doare burtă, mă doare română și, când mi-e frică, transpir în română, poate că ar mirosi mai frumos să transpir în engleză, dar trebuie să mai aștept până când Jason și cu mine ne mutăm în vreo casă cu verandă și adoptăm doi copii, unul din Botoșani și unul din Zalău. Și apoi, poate peste cincizeci de ani, o să-mi înjur oasele anchilozate în engleză.