Loc de oftat

Erotica nu a murit în poezie, chit că maladivul și dezesperarea țipată i-au luat întâietatea în secolul nostru. Caz îmbucurător pentru cei care mai cred în Eros, în prima dintre cele patru iubiri eline, este că arta truverilor, a lui Petrarca, a atâtor lirici acompaniatori ai iubirii, poezia de gen, continuă să existe. Laurențiu-Ciprian Tudor o reprezintă bărbătește, spre deliciul tinerilor de orice vârstă și al cititorilor bucuroși de lumina din inimi.

Odată cu Jurnal de cuplu, Laurențiu-Ciprian Tudor se întoarce la poezia în care a respirat de la bun început, o poezie a perenității, în care vagile semne ale biografismului nu mai servesc drept ancore. Femeia căreia îi este închinat volumul Loc de oftat e femeia perenă, locurile prin care călătorește discursul liric sunt de asemenea perene. Față de precedentul volum, versurile lui Laurențiu-Ciprian Tudor se unduiesc sub influența solară a poeziei scrise de Liliana Ursu și sub cea domestică a lui Emil Brumaru. Atât. În rest, același poet cu voce distinctă, modelată de canoanele modernismului târziu, care oferă o luxuriantă și memorabilă grădină de poeme erotice, pe aleile căreia să se plimbe, ușor jenat, cititorul.