Sentimentul unui sfârșit

Tony Webster se îndreaptă spre vârsta a treia. După un divorț liniștit, după o viață molcomă, își ia răgazul să privească în urmă.

O scrisoare primită de la un avocat declanșează o incursiune în trecut, în care amintirile s-au adunat și se cer deslușite.

Povestea unui om care încearcă să se împace cu ce a trăit, cu ce n-a trăit și cu ce crede că ar fi trebuit să facă altfel. Memoria e însă capricioasă și alunecoasă, așa că întrebările se adună, scenele trecute și prezente se amestecă, figurile familiare nu au răspunsuri, doar alte dileme.

Dragoste, familie, carieră, greșeli și regret – Tony Webster se gândește la toate.

„Îmi amintesc de o perioadă, spre sfârșitul adolescenței, când mintea mi se îmbăta cu imagini ale spiritului de aventură. Ia uite ce-o să se-ntâmple când o să fiu mare. O să mă duc acolo, o să fac asta, o să descopăr astalaltă, o s-o iubesc pe ea, iar apoi pe ea, pe ea și pe ea. O să trăiesc cum trăiesc și-au trăit oamenii din romane. Nu știam care oameni, dar eram sigur că pasiunea și pericolul, precum și extazul și disperarea (mă rog, mai mult extazul) aveau să iasă la încălzire pe margine. Și totuși... cine-a spus lucrul acela despre «micimea vieții pe care arta o exagerează»? A existat un moment, pe când mă apropiam de treizeci de ani, când am recunoscut că spiritul de aventură mi se fâsâise de mult. Nu aveam să fac niciodată lucrurile la care visasem în adolescență. În loc de asta, îmi tundeam gazonul, plecam în vacanțe, aveam viața mea.“