Melciclopedia

Plină de jocuri de cuvinte şi cu numeroase trimiteri culturale, Melciclopedia este o aventură a imaginaţiei, a erudiţiei şi a spiritului ludic.

Într-o dimineaţă de toamna, Melcul Prinţ şi-a dat seama că nu ştie cine este. Convins că fiecare dintre noi este mai mult decât un simplu nume, porneşte în aventură vieţii sale, cea mai mare aventură a oricărui erou: descoperirea de sine.

Călare pe un melcteorit ajunge în Melxopotamia, o ţară a cărei formă de guvernământ este anarhia constituţională şi a cărei economie se bazează pe industria melcalurgica, pe industria constructoare de melcomotive, dar şi pe ploile de melcteoriti. Aici se întâlneşte cu Melc Capone, cel mai mare gangsteropod, cu Melcduza Zuza şi Melca Sirenă, dar şi cu Melcfisto, şi descoperă că există nenumărate şi nebănuite feluri de melci (melci de apă dulce şi melci de apă minerală, melci de limonadă, melci marini şi melci submarini, melcaini şi melhiene, şi chiar şi nişte melci maramureşeni, originari din nordul României, care au pe partea din faţă a cochiliei, că semn distinctiv, sigla Ferrari). Melcredo quia absurdum, cum ar veni.

Aventură să este un parcurs iniţiatic, o odisee a spiritului ludic şi imaginativ, a acelei părţi din noi care trebuie să înveţe din nou să viseze, să zâmbească, să privească şi să înţeleagă, să trăiască pe îndelete şi fără grabă.

Melc-avertisment: indiferent cum alegeţi să va trăiţi aventură personală – cu viteză melcului sau cu viteză ameţitoare a secolului în care trăim – trebuie să ţineţi minte un lucru: cele mai lungi şi mai dificile călătorii le avem înăuntrul, nu înafară noastră.

„– Te rog…, desenează-mi o oaie, i-am repetat.
Stupoarea i s-a şters de pe chip într-o clipită şi mi-a spus:
– Cu cochilie sau fără?
Acum mi-a venit mie rândul să alunec pe toboganul perplexităţii, dar intrasem în hora şi trebuia să joc.
– Cu cochilie. Cine a mai pomenit oaie fără cochilie? i-am spus.
– Ei, vezi tu, Melcule Prinţ, a fost o vreme când existau şi oi fără cochilie.“