Joia patimilor

Ediţia a IV-a

Imagine coperta I: Vasile Pop, Christ, 1993

Joia patimilor este un roman istoric. Un roman istoric, în tradiţia romanului realist ardelenesc. Lectura lui atentă  descoperă însă, din umbră, un mare model, un model de care nici nu ştiu dacă autorul a fost sau nu conştient. Este modelul romanului istoric tolstoian. Ca şi acolo, şi aici, în Joia patimilor, vom descoperi alături de personaje de ficţiune şi personaje istorice reale, care apar în aceste pagini ca prezenţe fugare, mai mult sau mai puţin consistente. E vorba îndeosebi de câţiva dintre fruntaşii românilor din Ardeal, în acel moment al începutului de veac XX consecutiv Primului Război Mondial şi Marii Uniri a Ardealului cu România. Îi vom descoperi în universul romanului, pe câţiva dintre ei, pe Ştefan Cicio Pop, pe Vaida-Voevod, pe un altul dintre deputaţii românilor în Parlamentul de la Buda­pesta, Mihali, atâţia şi atâţia alţii, prezenţe, spun, mai mult sau mai puţin fugare, dar, cu siguranţă, memorabile. Sunt tăiaţi în câteva linii, însă linii care nu se uită, sunt profiluri, sunt portrete ce au dimensiunea măreţiei, sunt de fapt busturi ce pozează pentru veşnicie. Este reconfortant să descoperi cum scriitorul a câştigat acest pariu, fiindcă pentru orice romancier ce-şi propune să înfrunte această provocare, este o victorie să facă să apară în pagi­nile literaturii lui de ficţiune personaje cunoscute despre care cititorul află din cărţi de istorie. (Liviu Petrescu)