Meseria de romancier

„Dacă romanele mele au ceea ce s-ar putea numi originalitate, asta se datorează libertății. La vârsta de 29 de ani, mi-am spus, dintr-odată, simplu, că«vreau să scriu» și am pus pe hârtie primul roman. N-am fost nici chinuit de o dorință puternică, nici încorșetat de reguli privind felul în care trebuie scris un roman. Nu știam cum merg lucrurile în lumea literară și (din fericire sau din pacate) n-aveam nici vreun model printre scriitorii consacrați la care să mă raportez. Voiam doar să scriu, în stilul meu, un roman care să-mi reflecte sufletul – atât și nimic mai mult. Am simțit un impuls foarte puternic și, fără să mă gândesc prea mult la ce avea să urmeze, m-am așezat la birou și am început să scriu la întâmplare. Iar când făceam asta, aveam un sentiment foarte viu de plăcere și libertate.”