Zuleiha deschide ochii

„Zuleiha deschide ochii este un debut excepțional.”

„Cea mai bună veste pe care ne-o aduce această importantă apariție literară: marele roman rusesc, atât de aproape cititorilor îndrăgostiți de noblețe și compasiune, nu a murit! La numai patruzeci de ani, Guzel Iahina, nepoata unei învățătoare tătare deportate în Siberia, reaprinde flacăra care l-a condus pe Pasternak la Nobel. Un debut extraordinar, care îți merge drept la inimă.”

„Zuleiha, care ar fi putut muri de atâtea ori la nașteri, sub zăpadă sau sub vreo sanie întâmplătoare cu deportați. Sfidând blestemul care planează asupra sa, eroina ajunge, parcă fără voia ei, să cunoască iubirea, bucuria de a trăi și fericirea maternității. Povestea Zuleihăi devine o răscolitoare pledoarie pentru viață.”

„Zuleiha s-a lipit de creierul meu cu primul capitol din roman lui Guzel Iahina. Ea va rămâne perpetuu curca plouată, obidită, la cheremul unei bătrâne (surdă și oarbă), căreia nu-i poate răspunde, de care nu se poate apăra. O văd pe Zuleiha, evident deschizând ochii, urcând în podul cu pastramă și cu alte bunătăți culinare, trăiesc alături de ea teama de a nu fi prinsă, aștept și sper să poată scăpa, o urmăresc prin zăpadă, prin vifor, apoi pe drumul lung, până la capătul lumii, fără să-mi mai pot scoate din minte imaginea de la începutul romanului, atât de puternică, încât restul, destul de valoros și ca scriitură și ca miză, aproape că nu mai contează.”