Opere II. Proză

"O problema pe care o pun prozele lui Gellu Naum la prima lor retrospectiva integrala – Proza, ed. de Simona Popescu, Iasi: Ed. Polirom, 2012, 470 p. – este cea a codului de lectura potrivit. Cum citim proza avangardista, in ce fel procedam cu antiliteratura? [...]
Poeta ea insasi, nu doar exegeta cu expertiza ferma in mostenirea lui Gellu Naum, Simona Popescu nici nu absolutizeaza, caci ar fi greu sa se recurga la asa ceva in fata prozei lui Naum, care se metamorfozeaza continuu, cind in aforistica, cind in poem, cind in excurs bibliografic, cind in proza prozaica (dar nu si banala, monotona). Domnia Sa da numai intilnire cititorului intr-una dintre incaperile de lectura ale gellunaumisticii, intinzind o mina amicala celor dezorientati de originalitatea si forta de seductie a universului autorului. Nici nu se poate face altceva in fata unei productii unde fiecare volum [...] aduce, de fiecare data, altceva."

"Editia „Gellu Naum”, ingrijita de Simona Popescu la Polirom (...), face mai mult decit sa certifice ca discutam despre un mare poet contemporan. Ea desfasoara harta unei opere complexe, cu un profil unic in literatura noastra. Ca si a unei biografii literare particulare, nelipsita de umbre si de clarobscururi, dar exemplara pentru conditia creatorului, intr-un secol sfisiat de convulsii si de totalitarisme. Editia de fata, cu alte cuvinte, ne ofera nu numai accesul la o zona mai putin cunoscuta, totusi, a creatiei lui Gellu Naum, ci si intrarea privilegiata in spatiul, pina acum, securizat al laboratorului de creatie al scriitorului."

"Unul dintre evenimentele editoriale de prim plan ale anului 2012 [...] il constituie aparitia volumului al doilea din „operele” lui Gellu Naum, care aduna la un loc scrierile in „proza” ale acestui autor pe cit de iubit, pe atit de neinteles si de minimalizat de cititorii „profesionisti” ce-si zic „critici”. Meritorie in toate privintele, editia critica intocmita de Simona Popescu (ea insasi o personalitate iesita din rind, configurata parca dinadins in raspar cu profilul standard al scriitorului de succes din zilele noastre) respecta dorinta ultima a poetului, de a ramine in memoria cititorilor sai exclusiv prin textele „suprarealiste”.
Pe Gellu Naum nu ni-l putem imagina decit fericit. Chiar si in cea mai neagra tristete."

"Gellu Naum a scris poezie, dar si proza sau teatru. De precizat insa, de la bun inceput: cind ne referim la acest autor, cei trei termeni care denumesc genuri literare diferite au un inteles «perturbat», o semnificatie in care e inclusa si contestarea lor. Delimitarea de sensul «incetatenit» al cuvintelor poezie, proza, teatru – de, adica, «literatura ca atare» – e afirmata nu o data. Adesea chiar adauga cuvintelor cu pricina cite un h redimensionant: «pohezie», «poheme» sau «homan» (roman). Sint doar forme – distor-sionate, recreate – prin care e mobilizata energia unei unice cautari nu doar estetice, ci si existentiale.”

"Gellu Naum e suprarealist in deplina acceptiune a termenului, oferind, prin adeziunea sa totala si parca tinereasca, una dintre putinele proze pe care aceasta miscare bogata in exemplificari picturale si poetice si le-a aflat la noi. In afara de dicteul automat – caruia, de altminteri, suprarealistii nu 
i-au fost totdeauna credinciosi –, toate refuzurile, implinirile si idiosincraziile suprarealismului pot fi regasite in acest roman sau, daca prefera autorul, in acest Pohem de iubire care este Zenobia.” 

"Zenobia este o carte neobisnuita, socanta, provocatoare, de factura singulara in literatura romana. Se adreseaza in primul rind celor care stiu cine este Gellu Naum si au urmarit prezenta de peste cinci decenii, evolutia, in cadre stabile si consecvente, a acestui mare poet al avangardei, uimitor de fidel inceputurilor sale, programului sau literar ireductibil, radical, revolutionar; ei vor descoperi aici motivarea cea mai profunda a poeziei sale, un veritabil roman al formatiei si al constructiei de sine.”