Descriere produs
Andi și Marga s-au cunoscut într-o împrejurare ciudată și locuiesc împreună de un an și jumătate. Sînt tineri jurnaliști și lucrează la același ziar dintr-un oraș de provincie, ea la pagină de mondenități, iar el la investigații. Deși lucrurile între ei merg bine, într-o zi Marga dispare, lăsînd un sibilinic bilet de adio. În lipsa unei explicații raționale, Andi apelează la un întreg arsenal de strategii ale uitării. Viață lui se complică și mai mult odată cu întîlnirea unui grup de neoprotestanti și cu sentimentul că Dumnezeu e pe urmele sale. Tot răul e spre bine, iar finalul poveștii nu e neapărat fericit, ci doar altfel. Tulburător și amuzant, înfiorat de neliniști existențiale și cutreierat de psihologii accidentate, Cum să uiți o femeie este, în același timp, o carte despre dizolvarea mizantropiei și recucerirea inocenței, despre toleranță, despre cum se poate vorbi despre Dumnezeu în ziua de azi.
Raiul găinilor (2013) ,
Sînt o babă comunistă! (2013) ,
Băieți de gașcă (2023) ,
În iad toate becurile sunt arse (2014) ,
Sînt o babă comunistă! (2022) ,
Fetiţa care se juca de-a Dumnezeu (Top 10+) (2023) ,
Pâlpâiri (2018) ,
Părul contează enorm (2019) ,
Vlogger la 13 ani - HC (2021) ,
Şoferul din Oz (2022) ,
Detalii produs
Opinii editoriale
„În Cum să uiți o femeie, structura romanului este punerea în oglindă a interiorității oamenilor și a exteriorității, eu cu el, persoana I și persoana a III-a, dar pe care noi le vedem separat, deși ele își comunică în mod subtil. Structura din Cum să uiți o femeie este o Panglică Moebius. Panglica Moebius este unul dintre puținele corpuri care au o singură suprafață. Noi sîntem obișnuiți cu corpurile care au două suprafețe sau trei dimensiuni. La un moment dat, în configurația panglicii, după răsucire cele două suprafețe se întîlnesc, iar această întîlnire poate avea loc în două maniere foarte diferite. Fie în planul mistic, cînd „eu” se contopește cu „el” cu ajutorul Divinității și trece prin transcendent, fie într-un plan mundan, obișnuit, în care întîlnirea dintre „eu” și „el” este posibilă cu ajutorul empatiei.”
Dan Lungu în interviu Maria-Andreea Galan si Amelia-Iuliana Gheorghiţă, iunie 2011, Revista Arte şi Meserii - Dan Lungu„Cu romanul Cum să uiți o femeie (ediția I, 2009; ediția a II-a, 2010), Dan Lungu vroia să scape de legătura cu comunismul, să nu mai evalueze totul prin prisma fostului regim, cum a făcut în cele două romane precedente. „Am vrut să fie o carte de dragoste, dar a ajuns o carte pe jumătate de dragoste, pe jumătate despre dragoste.” Pe lîngă tema principală a cărții, scriitorul a ajuns în zona neoprotestanților, fapt ce „doar m-a complicat, a trebuit să merg la biserică, să fac multe cercetări, dar îmi place cum a ieșit structura, e ca o panglică Moebius”. La fel cum această bandă aparent nu are decît o singură parte și o singură margine, la fel și în carte persoana I și persoana a III-a se unesc, devenind una și aceeași.”
9 iunie 2011, ArtActMAgazine.ro, nr. 212 - Alice Mogojan„Războiul dintre sexe ca și chestiunea incomunicabilității, în cuplu sau la nivel general uman, sînt teme pe care nu le-am ocolit, ele se regăsesc atît în proza scurtă cît și în unele romane, în special în În iad toate becurile sînt arse și în Cum să uiți o femeie. Faptul că apar persoanje naratoare la persoana întîi singular vine mai curînd din economia cărților respective. Altminteri, nu cred că există o diferență radicală și nici o suprapunere perfectă între experinetele feminină și masculină sau între modurile de gîndire. Pentru un autor e un exercițiu interesant să vadă lumea prin ochii unui personaj feminin, ca și a unui copil sau a unui bătrîn, asta face parte din abilitățile meseriei, ca să spun așa.”
Dan Lungu în interviu cu Diana Evanţia Bârcă, 5 aprilie 2012, Club Diverta - Dan Lungu„Nu cred că există scriitor care să nu fie îndrăgostit de cărți. Să le pipăie, să le adulmece, să le poarte prin toate buzunarele… Așadar, nici eu nu fac excepție. Biblioteca părinților mei a fost destul de săracă, un raft cu cîteva volume, dar care are un halou luminos în memoria mea afectivă. Este, în definitiv, prima mea bibliotecă, din care a supraviețuit o carte hrentuită despre făcutul dulcețurilor și punerea murăturilor pe iarnă. Pe parcurs, am îmbogățit-o cu cărți luate din vagoanele cu maculatură din gară și cu cele cumpărate din banii de mîncare pentru școală, pe care îi primeam zilnic din mîna mamei. Prin liceu, Dumnezeu mi-a pus mîna în cap, cum ar spune tata, și mi-au fost publicate două pagini de proză în SLAST, Suplimentul Literar Artistic al Scînteii Tineretului. Numai cine a trăit pe vremea aceea știe ce înseamnă asta. Am primit drepturi de autor de peste 300 de lei. Desigur, am spart toți banii pe cărți. M-am simțit minunat!”
Dan Lungu în interviu cu Loredana Tudor, 26 februarie 2013, blog.Libris.ro„Cînd am scris la Cum să uiți o femeie, la Villa Marguerite Yourcenar, a fost și mai bine, pentru că rezidenta se afla practic într-o pădure. Unii au o problemă cu izolarea, însă mie îmi convine de minune, asta caut atunci cînd scriu.”
Dan Lungu în dialog cu Daniel Cristea-Enache, 26 decembrie 2011, LiterNet.ro„Un scriitor precum Dan Lungu, autorul mai multor romane traduse în franceză, ultimul fiind Cum să uiți o femeie, este definit prin două substantive și un adjectiv: umor și fantezie dezlănțuită.”
In Lire, preluat de Matei VISNIEC, 25 februarie 2013, RFI.ro - In Lire