Praf în ochi

„Povestea “Parazitului prietenos” continuă în forță! În al doilea volum din ciclu îi reîntâlnim pe câțiva dintre eroii pe care deja îi știm și facem cunoștință cu alții, la fel de interesanți, imprevizibili și măcinați de grave probleme. Toți sunt angrenați într-o istorie complexă și veridică, în care suspansul e la el acasă, sporind farmecul lecturii..”

„Cartea lui Caius este un roman poliţist alcătuit după toate regulile genului, dar este totuşi un pseudo-roman poliţist. Traiectoriile acestor oameni se diferenţiază, trec prin tot felul de medii, suferă reflecţii, refracţii, sunt respinşi, sunt deviaţi, unii ajung sus, alţii ajung din ce în ce mai jos, unii ajung să moară, alţii să subziste, să trăiască doar, fără a exista cu adevărat. Dar personajul principal este scriitura. Isaac Asimov spunea că există două tipuri de scriitori: scriitorii geam şi scriitorii vitralii. De obicei, autorii de romane poliţiste sunt autori de tip geam […]. Printr-o fereastră trebuie să vezi cât mai bine. Dacă e murdară, nu-şi împlineşte rolul. În schimb, printr-un vitraliu, care este pictat, vezi realitatea difuză, distorsionată de lumina care trece prin culorile şi formele dispuse pe sticlă de autor. O astfel de scriitură are Caius Dobrescu: o scriitură vitraliu. În fiecare din frazele lui construite cu o mare acurateţe, fiecare cuvânt îşi are locul…”