Pe mine să nu mă luați de prost

Cine și-a imaginat că oamenii de știință stau mai tot timpul în laboratoare, cu ochii în microscop și cu nasul în tratate, izolați de nebunia cotidiană și într-o căutare asiduă de noi și teribile adevăruri, poate fi dezvrăjit de romanul Ancăi Dragomirescu. Lumea științei (o includem aici și pe cea universitară) nu e deloc altfel decât lumea reală din România. Ambele sunt surori bune, prima, poate, nițel mai palidă la față, cu degete mai lungi și mai fine. Despre carierism, sforării, dorință de putere, de bani, despre clici, incompetență, teze de doctorat bolnave, dragoste interesată și prietenie de context se povestește în Pe mine să nu mă luați de prost. O poveste pe care, citind-o, ai impresia că o știi de undeva. Dar de unde?